Ziua 14: Akureyri, Islanda

Day 14 - Akureyri, Islanda. Ce-mi place cel mai tare la vaporul ăsta e că de pe Puntea 9 (puntea solară, cea mai sus, cu șezlongurile) se vede și se aude foarte bine tot ce face căpitanul și ajutorul lui din extensia punții de comandă, cu o punte mai jos, în timpul manevrelor de ancorare sau andocare pe care nu le ratăm niciodată.

E absolut fascinant să observi interacțiunile dintre căpitan și mâna lui dreaptă, ofițerul secund, în timpul manevrelor. Căpitanul are capul pe un gimbal rotativ, se uită mereu în toate direcțiile, peste un umăr peste celălalt, ca Messi pe terenul de fotbal, mereu în căutare de indicii despre ce face vaporul lui în orice moment.

Ofițerul secund își cunoaște căpitanul pe de rost și n-are nevoie de cuvinte. Căpitanul doar îi aruncă o privire și secundul știe să ceară prin radio:

“Starboard anchor, status update!”

Șeful grupei de mateloți responsabilă pentru ancora de la tribord răspunde imediat:

“Five schackles, two in the water, up and down!”

Improvizez eu numerele acuma, nu știu dacă au sens sau nu, dar știu ce vrea căpitanul să știe: ce face lanțul!

1 shackle = cam 30 de metri de lanț de ancoră. Câți sunt disponibili, câți metri sunt deja în apă, ceva de de genul ăsta. Up and down bănuiesc că înseamnă că lanțul nu e tensionat, se mișcă în sus și în jos.

Căpitanul flutură din mână un gest scurt ca și cum ar alunga o muscă. Secundul știe ce are de făcut și comandă în walkie-talkie:

“One more shackle in the water!”
“One more shackle in the water” vine instant confirmarea matelotui prin radio și imediat se aude huruitul lanțului: încă 30 de metri de lanț în apă.

Asta în timp ce vaporul se mișcă imperceptibil de încet spre spate și lateral spre cheu, un cheu mic și amărât, prea mic pentru ditamai vaporul (care nici nu-i așa de mare de fapt, în comparație cu alte vase de croazieră).

O procedură de andocare romano-catolică, la greci și la croați am mai văzut așa ceva, lași ancora în apă și dai cu spatele la cheu. Am văzut tot timpul așa ceva la bărci mici, dar încă niciodată la un vapor așa de mare, și cu cheul în lateral, nu în spate.

“Midship!” strigă căpitanul.
“Midship!” se aude imediat o voce de fetișcană de pe puntea de comandă, care-i confirmă căpitanului că acum cârma e în poziția neutră, pe mijlocul navei, nici la tribord nici la babord.

Mai târziu iese și fetișcana pe extensia punții, pentru câteva secunde. Pare a fi o grecoaică, cu parul negru și ochii ageri și uniformă impecabilă, mă întreb ce funcție are pe punte și care-i istoria ei, unde o fi născută, dacă provine dintr-o familie de navigatori precum căpitanul, care știu că e la a treia generație de căpitani în familia lui, unde o fi studiat și câtă școală o fi făcut și în ce condiții până o ajuns să fie “responsabilă cu cârma” pe un vas de croazieră cu câteva mii de persoane la bord.

După ce se termină manevra și se liniștesc zgomotele și comenzile, mai cere un status update, de la echipa care lasă cu o macara ditamai pasarela la cheu, să poată coborî turiștii să invadeze penru câteva ore vreun orășel amărât cu populația mai mică decât numărul turiștilor de pe vas, care trăiește între timp din vânzări de suveniruri, tururi cu ghizi la atracțiile locale, muzee, balene, curiozități, etc… și s-au obișnuit deja demult că în timpul sezonului pot fi invadați, ăăă…. vizitați și de două trei vase de croazieră simultan în fiecare zi.

Nu suntem singurul vas de croazieră din port nici azi, cel de lângă noi e de două ori mai mare și are de două ori mai mulți turiști, și practic, statistic vorbind, dacă oprești un om pe stradă să-l întrebi ceva în orășel ai șanse mult mai mari să oprești un turist de pe un vas de croazieră decât un localnic (localnicii oricum probabil se ascund în casă până plecăm noi).

“Rudder outside!” strigă căpitanul.
“Rudder outside!” confirmă fetișcana-ofițer de pe puntea de comandă.

Update de la pasarelă: mai avem nevoie de juma de metru să putem fixa pasarela pe cheu! Căpitanul își dă ușor ochii peste cap și schimbă o privire scurtă cu secundul, apoi continuă amândoi cu comenzile și manevrele până când pasarela e fixată în siguranță.

Apoi semnalul sonor deja familiar și se aude vocea cruise-directorului în difuzoare: “e ora cutare, vremea e așa și pe dincolo, vă dorim o zi bună și multe experiențe de neuitat în acest orășel, nu uitați să vă întoarceți înainte de ora 5 jumate, debarcarea este permisă începând cu acest moment.”

Căpitanul mai verifică odată controalele din extensia de la babord a punții de comandă, trage peste ele capota de metal care le protejează de capriciile mării când nu sunt în folosință pe vreme rea, și își aprinde tacticos o țigară:

“Controls inside!”
“Controls inside!” confirmă fetișcana-ofițer de pe puntea de comandă.