Ziua 15: Ísafjörður

Day 15 - Ísafjörður. Sunt cu vreo două zile în urmă cu postările. După cum ziceam într-o postare anterioară era imposibil să nu ne întâlnim cu o furtună după atâta vreme extraordinar de bună pe mare.

Și iată cine ne aștepta aici: asta precis a fost Furtuna Floris care e acum la știri că a ajuns în Anglia. Acum două zile ne-a întâmpinat în Islanda și a dat peste cap toate planurile de la bordul vaporului: transferuri cu bărcile tender, tururi cu ghid organizate de demult, șamd….

În loc să mergem pe uscat și să vizităm orașul am făcut poze cu peisajele din jurul vaporului ancorat în mijlocul golfului, și rafalele impresionante de vânt care ne-au atacat toată ziua.

Nu ne plângem, a fost frumos oricum. Aveam programat un tur pe mare cu o firmă locală de Whale Watching, dar a fost anulat și el din cauza vremii și ne-am primit banii înapoi așa că… nimic de comentat.

Până la urmă am făcut Whale Watching cu vaporul prin fiord la plecare, dar în afară de câteva jeturi în depărtare n-am văzut nici o balenă. A trebuit să ne mulțumim “doar” cu peisajele.

Pentru că nu reușeam să surprind în poze spectacolul oferit de rafalele de vânt, am încercat și câteva clipuri video. Știam deja dintr-o amintire veche: când apa zboară ai vânt de Forță 10 pe scară Beaufort. (Care se întinde de la 0 — calm perfect până la 12 — uragan.)

Când e vânt dinspre uscat spre larg, ca aici, valurile n-au loc să se formeze încă și marea e relativ liniștită, chiar dacă zboară apa peste ea. Ar fi o cu totul altă poveste dacă ar veni vântul dinspre mare spre uscat. Valurile ar fi enorme.

Instrumentele de la bord au măsurat rafalele cele mai puternice pe la 60 de noduri. A fost o ocazie extraordinară să simțim pe pielea noastră cum e o furtună adevărată de Forță 10 spre 11 pe scara Beaufort, în condiții de siguranță pe ditamai vaporul comandat de un căpitan cu experiență.

Pe vapor te pufnește râsul când îți ia vântul căciula de pe cap și trebuie să alergi pe punte după ea. Pe o barcă mică… ești în survival mode, te mai interesează doar supraviețuirea, dacă-ți pierzi căciula nu mai e de râs, e treabă serioasă.

Și asta a fost doar introducerea. Odată ce am ieșit din fiord și am dat colțul spre Sud, spre Reykjavik, am dat nas în nas cu Doamna Floris în toată splendoarea ei și am mers toată noaptea cu vânt și valuri direct din față, valuri de până la 6 metri înălțime.

Și cu toate astea, deși am am adormit mai greu și de câteva ori aproape că am sărit sau fost aruncați din pat sau amândouă simultan când s-a năpustit vaporul cu prova în câte vreun val mai berbecos decât frații lui… am dormit totuși ca niște bebeluși toată noaptea.

Incredibil cât de repede îți pui încrederea în căpitan sau în soartă sau în zei sau în tehnologie sau în orice funcționează pentru tine când ajungi la capătul puterilor.