Ziua 12: Marea Groenlandei

Day 12 — Marea Groenlandei. Apropo de Polul Nord: am observat în timpul unei plimbări pe Puntea 4 că toți ceilalți plimbăreți făceau ture în aceeași direcție ca noi: în sens invers acelor de ceas. Și-am zâmbit, satisfăcut că mișcarea noastră e în armonie cu ordinea cosmică a sistemului solar.

Pentru că cu excepția unor accidente care au lăsat unele planete mai mult sau mai puțin înclinate pe o parte - 23.5° în cazul planetei noastre, motiv pentru care noi nici n-am mai văzut întunericul nopții de când am trecut Cercul Polar acum vreo săptămână - pentru că e vară iar axa pământului e înclinată cu Nordul spre Soare, dar Terminatorul, granița dintre zi și noapte e verticală pe planul sistemului solar și rămâne în afara Cercului Polar indiferent de rotația Pământului în jurul propriei axe, iar noi suntem de o săptămână în interiorul Cercului Polar! - deci cu câteva excepții mai toate alea în sistemul nostru solar, din perspectiva noastră în emisfera nordică, sau dintr-o perspectivă cosmică de deasupra Polului Nord: totul se învârte în sens invers acelor de ceas.

Și planeta noastră în jurul propriei axe, și planeta noastră in jurul soarelui, și Luna în jurul propriei sale axe, și Luna în jurul Pământului, și restul planetelor în jurul propriilor axe, și restul planetelor în jurul soarelui, ba chiar și însăși Soarele în jurul propriei lui axe! Excepții notabile sunt Venus care e “pe invers” dar foarte lentă în jurul propriei axe, dar normală în jurul soarelui, și Uranus care e lovit într-o aripă și se învârte culcat pe-o parte. Pentru că accidentele sunt un adevăr universal.

Bineînțeles, de deasupra Polului Sud — pentru că în spațiu cosmic nu există sus și jos și când ești “sub Polul Sud” în spațiu de fapt tot “deasupra” lui ești — totul e invers: totul se învârte în sensul acelor de ceas.

Deci dacă ești pierdut vreodată în spațiu și nu îți e clar dacă ești “deasupra” sau “dedesubtul” sistemului Solar, e foarte simplu: te uiți cum se învârte totul și știi imediat: sensul acelor de ceas: ești în Sud. Sens invers acelor de ceas: ești în Nord.

Acuma vine întrebarea și mai faină: dar dacă ești și mai pierdut decât atât și te uiți la un alt sistem solar, nu la al nostru! Acolo cum o fi? Să zicem că descoperi o planetă nouă și te uiți la ea cum se învârte, dar nu știi nimic altceva despre ea, cum știi unde e Polul ei Sud și unde e Polul ei Nord?

Foarte simplu! Îți voi oferi acum o metodă pe care n-o vei mai uita niciodată și vei ști mereu unde e Polul Sud și Polul Nord pe orice planetă sau alt corp ceresc din univers, si nu te vei mai putea rătăci vreodată. Tot ce trebuie să faci este să urmezi următorii pași:

1. Îmi dai un like sau apreciere la postarea asta 😉
2. Te uiți bine la ce-ai făcut: mi-ai arătat aprecierea ta cu un simbol al mâinii drepte, cu pumnul strâns și degetul mare în sus! Corect? Strânge pumnul tău drept și extinde degetul mare în sus și uite-te bine la el!
3. Îți imaginezi că pumnul tău e planeta cea nouă și necunoscută descoperită de tine, da? Ei bine: curbura degetelor tale indică sensul în care planeta ta se învârte în jurul propriei axe. Iar degetul mare extins în sus indică direcția Polului Nord pe acea planetă.

Se numește “regula mâinii drepte” și e valabilă pentru orice obiect din Univers, de la cel mai mic asteroid până la cea mai mare galaxie.

Am crezut pentru o clipă că e valabilă chiar și pentru plimbăreții de pe puntea unui vas de croazieră în apele nordice din interiorul Cercului Polar de Nord, iar plimbăreții fiind cumva conectați la Univers au simțit la nivel molecular această directivă universală care guvernează sistemul nostru solar de 4,5 miliarde de ani, de când s-a format dintr-un nor de praf primordial care se învârtea în aceeași direcție, și n-au avut de ales decât s-o respecte.

În realitate însă, ca de obicei în viață, principiul logic numit „Briciul lui Occam” ne spune că explicația cea mai simplă este de obicei cea corectă.

Iar explicația cea mai simplă mi-a devenit evidentă la următoarea tură: un semn pe perete, care indică direcția de urmat pentru alergători. Pe care — nici nu-i de mirare pe un vas plin de nemți — îl respectă însă toată lumea, nu doar alergătorii.

Dar acum stau și mă întreb, la un ceai de ghimbir în mijlocul Mării Groenlandei: oare cel care a pus semnul acolo și a decis să stabilească direcția de alergare în sens invers acelor de ceas… o fi simțit asta la nivel molecular?

🌏🌍🌎