Zilele 17–19: Spre casă

Days 17, 18, 19 - at sea. Ne-a luat trei zile de mers pe mare non-stop să ajungem din Reykjavik, Islanda până în Bremerhaven, Germania. Am zis că nu mai fac poze dar până la urmă tot mi-au scăpat câteva, din reflex. 😁 La un moment dat am ieșit pe punte și am rămas surprins de ce-am văzut: încă nu mai văzusem niciodată vasul pe întuneric! Imediat ce am plecat am mers direct spre Nord, și deja din prima noapte am lăsat întunericul în urmă, deși încă nu trecusem de Cercul Polar. Și deși eram super entuziasmat și n-aveam somn și bântuiam punțile pe la 4 dimineața ca o stafie… nu-mi aduc aminte să fi văzut vasul pe un întuneric atât de negru ca în utltima noapte la întoarcere, înainte să andocăm în Bremerhaven.

La sosire, după ce am supravegheat ca întotdeauna manevra de andocare și am schimbat spre deliciul meu câteva cuvinte cu căpitanul, am luat un ultim mic dejun la bordul navei, am debarcat fără evenimente și aventura a luat sfârșit pentru noi. Dar pentru alții… aventura abia începe! Vasul Artania n-a stat în Bremerhaven mai mult decât în oricare din locurile în care s-a oprit cu noi. Pe la 6, 7 seara deja se dezlipea de debarcader și pornea intr-o nouă aventură, cu oaspeți noi la bord! Și cu unii norocoși care nici măcar n-au debarcat, ci au rămas pur și simplu pe vapor, pentru încă o săptămână, două, trei, patru, cinci, șase de călătorii pe mările și oceanele lumii.

Artania își continuă aventura în jurul lumii, prin Marea Baltică, Suedia o vreme, apoi iese iar în Atlanticul de Nord și o ia spre Groenlanda! Vai ce-am fi rămas și noi la bord să continuăm stilul ăsta de viață și să postăm poze și filme din Groenlanda! 🙂 Dar… poate anul viitor.

Acum suntem în Hamburg, dar cu gândul încă mai suntem pe vapor. Știm la ce oră se fac anunțurile, la ce oră se servește cina, și știm și meniul de la cină din seara asta, pentru că programul care se tipărește la bord și se distribuie la cabine în fiecare zi e disponibil și pe internet, așa că știm tot, și cursul și poziția și starea mării și a vântului și care-i priveliștea de pe puntea de comandă. 😁

https://www.phoenixreisen.com/hier-ist-die-artania-heute-.html

https://www.phoenixreisen.com/public/xml/ART/2025/2025-08/2025-08-08/TP.pdf

Mai durează ceva până ne domolim și revenim la rutina normală. Post Travel Blues e o boală serioasă, știm asta din experiență. 😁

Se spun o grămadă de lucruri rele despre vasele de croazieră. Și în mod cert ele nu-s pentru toată lumea. Și nici toate croazierele nu sunt egale, unele chiar sunt doar un pretext pentru consumerism. Iar impactul lor asupra planetei cel mai probabil nu e neglijabil. Dar lucrurile se schimbă, încet dar sigur, ca un diesel. Norvegienii de la Hurtigruten de exemplu sunt lideri în croaziere sustenabile cu propulsie hibridă, fără emisii, reciclare transparentă, etc…

Mereu se vor găsi oameni care vor alege acest mod de explorare a planetei sau pur și simplu de petrecere a vacanței.

Și mereu se vor găsi oameni care vor sări la șansa de a munci pe un vas de croazieră.

Am cunoscut atâția oameni tineri pe vas care nu sunt neapărat cameriști sau bucătari sau ospătari și lucrează cu pasiune pe vas: cameraman, fotografi, dansatori, muzicieni, ghizi turistici, tâmplari, content manageri, lectori, vânzători, frizeri, masseuri, ingineri de sunet, electricieni, instalatori, medici, asistenți medicali, etc….

Unul e bike guide și organizează tururi cu bicicleta pe unde oprește vasul. Iubește ce face, vede planeta și duce o viață de invidiat. Și n-are nici 20 de ani. Ce opțiuni aveam eu la vârsta lui? Mi se aprinde fitilul când mă gândesc.

Altul zboară drona și filmează imagini fanstastice peste tot pe unde ajunge. Seara editează clipurile video de peste zi și a doua zi o ia de la capăt. La sfârșitul croazierei oaspeții iau cu ei un film care e o recapitulare a locurilor vizitate, filmate profesionist.

Altul seara dansează pe scenă și dimineața oferă cursuri de yoga / aerobic / fitness whatever. Nu e pentru toată lumea… dar dacă-ți place ce faci atât de tare încât ai face-o pe gratis… pe un vas de croazieră ai șansa s-o faci pe bani, să vezi lumea și să cunoști oameni și să ai experiențe de care altfel n-ai avea nici o șansă să te apropii în zona de confort în care locuiești tu.

Adică nu chiar tu, zic și eu, la modul general acuma. 🙂

De exemplu… eram în Oceanul Arctic și tocmai scriam o postare despre cum mă simțeam ca acasă lângă Polul Nord, în timp ce o trupă cânta oldies but goldies în fundal… și spre surprinderea mea aproape că nu mi-a venit să-mi cred urechilor și era să cad de pe scaun deși marea era ca oglinda când bateristul îmi trezește dintr-odată amintiri dintr-o altă viață în care eram bassist în trupa rock Dirty Job din Miercurea Ciuc dând tonul următoarei piese cu cuvintele: egy… két… há’rom,…négy !🤣

Turns out… trupa din Pacific Lounge era din Ungaria, și când mă uit mai bine… nici n-aveau basist!! 🤣 Daca eram mai tânăr și fără obligații probabil aș fi încercat să-i conving că au nevoie fix de mine la chitară bas! 😁

În orice caz: sunt încă fascinat de tot ce am trăit pe vas în ultimele câteva săptămâni. Dar mai am o singură postare în plan pe tema asta: mai am niște clipuri video de sortat și dacă găsesc ceva scene faine pe-acolo voi încropi un montaj simplu și-l voi uploada zilele următoare, după care promit că vă las în pace cu croazierele. Cel puțin pentru o vreme. 😜