Când zbor

Mereu, dar mai ales când zbor, mă uit în sus și îmi aduc aminte ca spațiul cosmic nu “începe” de la înălțimea de croazieră a avioanelor (10km) sau de-acolo de unde a sărit Felix Baumgartner (40km) sau de la linia Karman (100km) unde atmosfera nu mai poate susține avioane, ci e peste tot. Outer space is everywhere. Chiar și când noi ne târâm pe fundul oceanului de aer numit atmosferă în care trăim, sau înotăm puțin pe deasupra lui, la fundul atmosferei, tot prin spațiul cosmic ne mișcăm. Doar că suntem orbiți de miopia rutinelor zilnice și de lumina soarelui. Ne uităm în sus doar ziua și vedem doar soarele, în loc să ne uităm noaptea pentru a vedea restul universului și a ne aduce aminte ca trăim pe un bolovan care se rostogolește prin spațiul cosmic.